Pentru ca anul acesta (2020) am ratat multe iesiri din cauza virusului, era mai mult decat evident ca nu voi rezista prea mult fara calatorii. Am rezistat eroic, am vazut cum planurile mele rand pe rand sunt desfiintate, am reprogramat si….am asteptat. Ca noi toti, de altfel. Insa in luna iunie, care a venit si cu o relaxare partiala, am reinceput sa imi fac planuri de calatorie. Nu aveam prea multe alternative la momentul acela, asadar am stabilit ca vom merge cu masina in Croatia si vom strabate toata coasta de vest, insa foarte curand, planurile se schimba: de la o escapada de 12 zile am ajuns la 7 zile, asa ca repede m-am reorientat spre zboruri, am gasit datele perfecte pentru Cluj-Roma, si am stabilit: Amalfi si Sorrento.
Zis si facut. Numai ca in vremurile astea, nu te poti baza pe nimic, asa ca am facut toate rezervarile miercuri seara pentru plecarea de vineri:) Adrenalina pentru mine, fiind obisnuita cu planuri in avans pentru un an intreg. Gata, in sfarsit e vineri, plecaaam!
In aeroport, liniste, se respecta distanta, masca pe fata toata lumea (desi da, unii aveau nasul in vant), 1h20′ in aer si ajungem in Roma. Inchiriem o buburuza mica si plecam la drum. Dupa inca 3 ore ajungem la cazare, un loc minunat, intr-o gradina uriasa de maslini, lamai si smochini. Era vineri, asa ca am decis sa stam doua zile la plaja si sa exploram de luni, asa cum am tot auzit, Coasta Amalfitana, mai ales in weekend, este extrem de aglomerata. Ne-am bucurat de doua zile pe o plaja micuta, privata, unde oamenii au fost foarte atenti la detalii de igiena si nu numai, asa ca ne-am simtit in siguranta totala.
Ne-am bucurat nu numai de plaja, ci si de cazarea noastra, cu vedere la Capri, Ischia si Vezuviu. O nebunie. Si bineinteles, pentru ca am mers aici, inseamna ca locatia este una sustenabila, asa ca am cercetat si gradina de legume de aici si am povestit despre drumul maslinelor din livada pana la restaurant. Ulei bio, bineinteles.
In Relais am fost cam 20 de persoane, multi erau clienti fideli, localnici. 90% italieni.
Asa a fost si in restul vacantei. Am auzit o data o familie de francezi. In rest, nimeni nu se incumeta sa mearga in Italia, si e pacat. In zona Napoli erau 3-5 cazuri de Covid/zi, la 3 mil locuitori. Sincer, m-am simtit mai in siguranta decat acasa. M-as fi reintors, daca nu ne impuneau carantina de 14 zile.
Oricum, sa va povestesc despre zona: am inceput cu Amalfi, si am mers cu masina pentru a evita aglomeratia din autobus. Am gasit si parcare rapid, incredibil pentru Amalfi. Orasul e delicios, cu stradute mici, tipic italian. Am vizitat Catedrala Sant’Andrea, iar aici iti dai seama fara dubiu cate popoare s-au perindat in istoria coastei Amalfitane: influente din perioada araba, baroca, renascentista, gotica, bizantina. Nu poti sa o ratezi, e chiar in mijlocul orasului, cu siguranta vei remarca in primul rand scarile, abia apoi catedrala:)
De aici, ne-am lasat pasii sa hoinareasca de pe Ruga Nova Mercatorum, strada principala, intesata cu magazine si lamai enorme, pe strazile minuscule, unde simti cu adevarat spiritul italian: doamne in varsta in fata caselor la o cafea, tineri pe scootere in drum spre plaja, restaurante mici de familie.
Nu pleca din Amalfi fara sa incerci un lemon spritz si o inghetata (de lamaie).
Din Amalfi am fugit in Positano, eram atat de curiosi! Ne asteptam sa fie nebunie, sa parcam la 2 km, sa ajungem tarziu si obositi si sa nu mai avem nici un chef. Am parcat la intrarea in zona pietonala, in 20′ eram instalati pe o terasa pe faleza! Iar pentru ca in Amalfi nu ne facuseram pasii, am facut cu siguranta in Positano! Doamne, cat e de frumos! Casute colorate, magazine, faleza, plaja, scari, lume relaxata! Asta cred ca mi-a placut cel mai mult, ca nu am vazut turistii aceia grabiti. Nu stiu daca mi-ar fi placut la fel de mult daca mergeam anul trecut pe vremea asta:)
Dar vacanta nu s-a terminat aici, mai avem locuri de vizitat: Napoli, Pompeii si Capri. In urmatorul articol iti povestesc tot!