Pana in decembrie 2020, doar am trimis clienti in Tenerife. Nu stiu de ce, nu s-au aliniat astrele sa merg acolo. Insa in plina pandemie, totul a mers struna:)
In cele 10 zile petrecute in casa inaintea testului Covid am planificat escapada, iar in 5 decembrie am decolat! Am luat bilet doar dus, cazare la o vila in nordul insulei pentru doua saptamani, masina, iar pentru Craciun si Revelion, o alta cazare in sud.
Pe scurt, am stat 7 saptamani. Pe lung, va povestesc imediat.
Am aterizat pe aeroportul din nord (sunt si acum uimita cum o insula atat de mica are doua aeroporturi!), am inchiriat masina si ne-am cazat la o vila cu vedere la Oceanul Atlantic in Los Realejos. Ploua si erau 16 grade. Insa, asta nu ne-a oprit sa ne bucuram de peisajul exotic si nici sa iesim sa exploram imprejurimile. Si asa am ajuns pe Playa Jardin, o plaja cu nisip negru perfect, unde lumea inca facea baie si se bucura de valuri. O minunatie, am fost extrem de incantati si hotarati ca de a doua zi sa incepem explorarea serioasa, indiferent de vreme.
Ne-am organizat in asa fel incat sa putem munci, dar sa ne ramana timp si pentru vizitat. Cum e o zi de lucru in turism, la distanta? Trezit la ora 6 (diferenta de fus orar, -2 ore), munca pana in jur de 10-11, pauza de vizitat si pranz, iar in jurul orei 17 ma relocam la biroul de pe terasa, cu chef de munca si energie, dupa o zi superba. Pentru ca am avut noroc de timp minunat, perfect pentru hiking si plimbari lungi, iar nordul insulei este foarte ofertant la acest capitol.
Am profitat la maximum de ziua de duminica si am mers in La Laguna, prima capitala a insulei. Un oras foarte frumos, cochet, cu o istorie interesanta: el a fost construit langa un lac, inconjurat de munti, astfel fiind protejat de natura, fara ziduri de aparare. Este primul oras de tip colonial de acest gen. Stilul secolului XV este pastrat aproape intact, fapt pentru care, in 1999, La Laguna a fost inclus in patrimoniul UNESCO.
Planul unic dupa care a fost construit orasul in secolul al XV-lea, cu curti interioare vaste si balcoane sculptate, a devenit un model pentru orasele din America, inclusiv Cartagena de Indias din Columbia, Old Havana din Cuba sau Lima, Peru. Ai nevoie de o zi intreaga pentru a reusi sa vizitezi tot. Noi, din pacate, nu am reusit, multe dintre muzee fiind inchise acum.
De aici am plecat spre Santa Cruz de Tenerife, actuala capitala a insulei Tenerife, care ne-a intampinat cu un curcubeu de toata frumusetea si un soare generos. Am stat pe terasa in fata Auditoriului, cladire proiectata de Santiago Calatrava , care te duce cu gandul la Opera din Sydney, am luat pranzul sub ficusi seculari, am batut la pas stradutele cochete, pline de viata, muzica si soare.
Am ajuns si in La Orotava, un oras ca un muzeu in aer liber, unde poti admira in voie conacele secolelor XVI-XVIII, minunat impodobite de Craciun. Este locul perfect in care sa incerci vinul casei, valea Orotava fiind faimoasa pentru podgoriile sale terasate si vinul vulcanic. De altfel, vulcanul Teide este prezent in tot ceea ce mananci, bei sau admiri.
Fertilitatea solului si abundenta resurselor din Valea Orotava au ridicat semnificativ pretul pamantului, ceea ce i-a atras pe colonistii bogati. Ei au plantat pe versanti trestie de zahar si au inceput sa construiasca conace in jurul bisericii Nuestra Señora de La Concepción. Aristocratia din Tenerife a inceput astfel sa isi puna amprenta asupra insulei.
Pentru ca vremea a fost extrem de generoasa cu noi, am facut si cateva ture de hiking: Rambla del Castro (pe care am personalizat-o si am mers toocmai pana pe plaja Soccoro!), Los Roques, cateva ture prin Parcul National Anaga (inclus in Rezervatia Biosferei UNESCO din 2015 ). Incredibil de frumos prin diversitate-peisaje exotice sau selenare, catune in care ai vrea sa te muti instant, plaje spectaculoase, paduri fermecate. Intr-o singura zi poti sa spui ca ai calatorit in Peru, Bali, Columbia, Sahara, Mexic, atat de des se schimba peisajul si flora. In Anaga am aflat ca Tenerife are peste 25 de microclimate (asa mi-am explicat frigul din La Laguna:), dar si mai interesant mi s-a parut un fenomen extrem de rar: ploaia pe orizontala, care ajuta la mentinerea unei umiditati crescute in parcul national.
Nu puteam sa plec din nord fara sa vad cel mai batran copac din lume, asa cum este el promovat. Il Drago Milenario este atractia principala din Icod de los Vinos. In mod normal, nu gasesti parcare in tot oraselul, acum am reusit sa opresc la 100m si sa il admir. Cu adevarat impresionant. Tot nordul insulei este impanzit de acesti Dragon Trees, care de fapt nu sunt copaci, ci plante. Ei cresc foarte greu, cam 120cm/10 ani, radacinile crescand de sus in jos, iar tulpina este goala.
Cea mai spectaculoasa plaja pe care am vazut-o in nord este Benijo, unde se ajunge destul de greu si e important de stiut sa mergi spre apus, la reflux. Cand se retrage oceanul, plaja care se dezvaluie este o surpriza extraordinara. Am cam ramas fara cuvinte aici, nu am mai vazut asemenea spectacol la apus de soare. La fiecare minut, culorile se schimba, trecand din albastru clar in mov, portocaliu si rosu. Cu greu am plecat chiar dupa apus, e complicat sa urci spre parcare pe intuneric, asa ca trebuie sa fii atent.
Dupa doua saptamani de vis in nordul insulei am schimbat cazarea, sa vedem cum e si in sud. Am inchiriat o vila in sud-est si am fost foarte fericiti pentru ca prognoza meteo ne promitea zile senine de Craciun. Diferenta de temperatura a fost de 2-3 grade, insa mult mai mult soare. Daca vrei sa mergi iarna in Tenerife pentru plaja, alege partea de sud. Vara in schimb, este extrem de cald, asa ca e bine sa alegi o locatie in nord.
Eu am avut impresia ca am schimbat nu numai cazarea, ci si insula. Toate erau diferite, de la magazine la natura. Chiar si turistii erau altfel. Totul te imbie catre terase, plaje, golf, plimbari cu barca, relaxare. Dupa doua saptamani active, era exact ce imi doream:) Mai ales ca se apropia Craciunul.
Am luat la „verificat” toate plajele, pe rand. De la Medano, plaja renumita pentru kitesurf, windsurf si surf, la Playa de Las Americas, cea mai cunoscuta pentru distractie (dar si cea mai aglomerata), la Playa del Duque (cunoscuta pentru hotelurile superbe din zona si preturi ceva mai piperate) si la Playa Enramada, plaja unde aterizeaza parapante si se canta muzica live. Da, nu prea mi-a scapat ceva, asa ca pot sa iti recomand oricand o plaja potrivita gusturilor tale. Zilele au trecut repede, ne-am luat grabiti ramas bun de la 2020 si am schimbat din nou cazarea, de data asta mutandu-ne la un hotel in zona Playa del Duque.
Evident, ne-am bucurat de toate facilitatile unui hotel, in special de wifi-ul care a fost ceva de vis:) si foarte important pentru noi. Ziua plecarii se apropia, deja eram de 4 saptamani in Tenerife si nu prea ne atragea gandul sa venim acasa. In plus, inca nu urcasem pe vulcanul Teide, cel mai inalt munte din Spania: 3718m.
Vulcanul si zona inconjuratoare formeaza Parcul National Teide, are o suprafata de 18.900ha si este in patrimoniul UNESCO din 2007. Nu se joaca spaniolii cand e vorba de protejat natura aici, in Tenerife 48.6% din suprafata insulei este protejata prin lege. Si bine fac, pentru ca, odata ajuns in aceste locuri, energia si puritatea locurilor te incarca instant.
Dupa ce am urmarit vremea cateva zile in mai multe puncte ale vulcanului si am citit temeinic despre tot ce urma sa vizitam, am decis ca trebuie sa ne luam o zi libera. Am setat mesajele out of office, ne-am luat toate hainele:) si, dis de dimineata, am plecat spre Teide. Ni s-a recomandat sa facem cateva opriri scurte pe drum, pentru aclimatizare, de care am profitat pentru cateva sedinte foto. Dupa un drum de vis, in care am condus deasupra norilor, iar peisajul s-a schimbat de la plantatii de banane la paduri de pini, am ajuns in sfarsit la punctul de urcare spre varful vulcanului, la 2500m. De aici am luat la ora 9 fix gondola care te urca in 8 minute la 3.555m. Daca ai noroc, asa ca noi, vremea iti va permite sa vezi insulele Gomera, El Hiero si Gran Canaria.
Daca te acomodezi repede cu aerul rarefiat, iti recomand sa urci pana la craterul cu circumferinta de 800m al vulcanului, insa ai nevoie de permis special pentru asta. Se obtine gratuit si relativ usor, insa trebuie solicitat cu ceva timp inainte. Avand in vedere ca Teide este cel mai vizitat parc national din Europa, chiar si acum in pandemie e bine sa trimiti solicitarea din timp. Merita fiecare pas pana la 3.718m, promit!
Stimulati de conditiile meteo din restul Europei (frig, zapezi, aeroporturi inchise), am decis in ultimul moment sa ne prelungim munca la distanta intr-o zona pana atunci putin explorata: La Caleta. Am gasit aici un apartament chiar pe faleza, cu un balcon de unde am admirat in fiecare seara apusurile de soare. Faleza este intesata de terase si restaurante, unele mai scumpe, unele traditionale. La capatul ei incepe o ruta de hiking care m-a condus spre plaje salbatice, cu apa in toate nuantele de albastru si verde, fiind mereu „urmariti” de varful vulcanului, acum acoperit de zapada.
Ultimele zile le-am petrecut pe plaja hotelului Ritz Carlton Abama, o plaja minunata inconjurata de plantatii de bananieri si gradinile impresionante ale hotelului, incadrate perfect in peisaj.
Dupa 7 saptamani in care am avut o medie de 11.230 de pasi/zi, m-as intoarce maine. Au ramas cateva lucruri pe care as vrea sa le aprofundez, insa pot sa spun cu siguranta ca iubesc Tenerife. Poate pentru ca acum, in pandemie, nu a fost la fel de aglomerat, poate pentru ca a fost prima mea escapada la soare in timpul iernii, nu stiu, insa cu siguranta mi-a mers la suflet.
Dar cel mai mult ma bucur ca incepem sa invatam sa traim in pandemie. Sa calatorim altfel. Sa ne bucuram mai mult de fiecare zi de vacanta. Sa imbinam munca cu calatoria. Sa ne adaptam. Si vom fi bine!
Revin cu un nou articol pe blog despre trasee de hiking, plimbari cu barca, Masca, Taganana si orasul meu preferat: Santiago. Si nu in ultimul rand, despre gastronomie. Ole!
